Cenaclu

Loc de dat cu poezia. Newdada, sa te vedem. 🙂

33 Responses to “Cenaclu”

  1. Poezie … poezie
    As scrie,
    dar n-am hartie
    si nici pix
    la palarie,
    iti place,
    neica Ilie? 🙂

  2. Recomand “Poezia homoerotica Mario” scrisa de mine aici:

    Super instalator
    Pixel zburator
    Printesa norilor
    Lumina Zorilor
    Tururup!

    Alergi dupa bani
    Banuti auriti
    Pe ritm de 8 biti
    Ding!

    Unde-ai s-ajungi
    Cum sa-l infrunti
    Dinozaur azul
    De sine fudul
    Turup!

    – Moarte testoasa!
    – Nu plange nevasta…
    – Intoarce-te-acasa,
    Ciuperca-i pe masa
    Piuuuu…!

    Sange italian,
    Sange de roman,
    Nu poti inota
    Prapastia rea
    Tururup!

    Lumea colorata
    Salopeta patata
    Alegoria moarte-nunta.
    Apleaca-te.
    Miiuu….

  3. Mie-mi plac poeziile patriotice:
    Avem o tara-nfloritoare,
    Avem si canal la mare,
    Un` se plimba cu barcuta,
    Dom` Basescu si Lenuta

  4. Poezie, poezie,
    ….a mea e de hartie,
    Dac-ar fi de ciocolata,
    Ai manca-o tu pe toata!

  5. @newdada: cine-i neica Ilie?
    @Buciuman: am editat putin, de dragul esteticului.
    @Le Roi: hehe, chiar credeati ca o sa vorbesc singur? Treceti pe randul urmator
    @Shpionu: uitasem despre asta! 10!

  6. Poezia mea de 10 la germana:

    Es war ein Krocodil,
    Er kommt zu mir tiptil-tiptil.

  7. Salutare, Bed. Am sosit. Aduc acușica și un poem…

  8. Aphrodisia

    nu mai zâmbi, sticluţa mea,
    încă nu s-a înserat –
    norii nu se târăsc pe străzile pustii
    urmele paşilor mei nu te-au desenat
    frumos frumos sărutându-mă nu ai murit
    n-ai înviat –

    nu mai zâmbi, sticluţa mea, nu mai zâmbi!

  9. Sper să fie suficient de haioasă pt cenaclul tău 🙂

  10. @andi: Pe asta parca am inteles-o, spre deosebire de cealalta. 🙂

  11. tu 🙂

  12. Eu ce? Sau “tu” e o poezie cu un singur cuvant?

  13. tu esti … neica Ilie 🙂 !

  14. Le Roi! Asta-i pentru Cenaclu, d-aia 🙂
    Cealaltă-i pentru sufletul meu…

  15. newdada
    dada new îi zâmbește frumos lui neica Ilie?? 😉 🙂

  16. Sa vina Adrian! Paunescu. Multumesc.

  17. Draga Andi,
    Nu fi sanki,
    Newdada … din cate stiu eu,
    este vesela mereu … 🙂

  18. daca esti matale mai inspirat … asteptam sa vedem …

  19. Si daca tot l-ai chemat pe Paunescu, uite ca vine:

    Indragostit de Bucuresti

    Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă
    mă simt atras de fleacuri omeneşti,
    şi-mi place-n anotimpul de vacanşă
    să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.

    De el ne-am săturat, dar el ne place,
    el e un prag lovit să vezi alt prag,
    şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
    mă simt golit şi-mi e deodata drag.

    Pe piatra lui am tot bătut cadenşa
    şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
    spre un Olimp ascuns pe orice stradă
    în cautarea marii poezii.

    Aici m-au sufocat cu dulce teii
    şi au trecut aiurea anii mei
    aici copiii mi-au venit la viaţă
    şi am născut şi-am îngropat idei.

    La Bucureşti, copilăria toată,
    visam s-ajung să pot şi eu vedea
    celebrii câini ce au covrigi în coadă
    şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea.

    Eu vara aş iubi-o pe orbeşte,
    dar simt că toamna-i anotimpul meu,
    când frunze şi lumini pe bulevarde
    mai dau halou părerilor de rău.

    Când pe terase se mai bea o bere
    şi oamenii romanţe triste vor,
    şi-n curţi se face vin din must de struguri
    şi toţi bucureştenii au umor.

    L-am părăsit destul, ca azi să-l caut
    şi să-l găsesc întodeauna treaz,
    nu este el cel mai frumos din lume,
    dar cel mai drag ne e în orice caz.

    Mă pregătesc să fug din nou în ţară
    şi să ciştig aripi dumnezeieşti,
    să pot gusta melancolia toamnei
    în fiecare colţ de Bucureştï.

    (Versuri “Adrian Paunescu – Indragostit de Bucuresti)

  20. Una proletara n-ai? 😉 “Prea iubitului conducator”? Merge cu timpurile…

  21. Trei culori … imnul Romaniei de pe vremea lui Ceausescu:

    Trei culori cunosc pe lume
    Ce le ţin ca sfânt odor,
    Sunt culori de-un vechi renume
    Amintind de-un brav popor.

    Cât pe cer şi cât pe lume,
    Vor fi aste trei culori,
    Vom avea un falnic nume,
    Şi un falnic viitor.

    Roşu-i focul vitejiei,
    Jertfele ce-n veci nu pier
    Galben, aurul câmpiei,
    Şi-albastru-al nostru cer.

    Multe secole luptară
    Bravi şi ne-nfricaţi eroi
    Liberi să trăim în ţară
    Ziditori ai lumii noi.

    Iar când fraţilor m-oi duce
    De la voi şi-o fi să mor
    Pe mormânt atunci să-mi puneţi
    Mândrul nostru tricolor.

    ( Ciprian Porumbescu)

  22. nimic nou?

    nicio poezie proletara?

  23. Nope. Aparent Cenaclul a suferit soarta fratelui mai mare care nici nu stie ca are un frate mai mic, respectiv Cenaclul Flacara. 🙂

  24. he, he, he … pana la C. Flacara e cale lunga … 🙂 :

    “La steaua care-a rasarit
    E-o cale-atât de lunga,
    Ca mii de ani i-au trebuit
    Luminii sa ne-ajunga.”

    (M. Eminescu, “La Steaua”)

  25. frunza verde de cenaclu
    strugurele tau e acru!
    vulpe este ofilita
    ca e via stafidita

  26. Si daca tot e 15 ianuarie, atunci, sa ne amintim de Eminescu! Cum? Cu ajutorul lui Marin Sorescu, bineinteles:

    “Eminescu n-a existat.

    A existat numai o ţară frumoasă
    La o margine de mare
    Unde valurile fac noduri albe,
    Ca o barbă nepieptănată de crai
    Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
    În care luna îşi avea cuibar rotit.

    Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
    Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
    Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
    Cărora le plăcea să spună,
    Seara, în jurul focului poezii ¬-
    “Mioriţa” şi “Luceafărul” şi “Scrisoarea III”.

    Dar fiindcă auzeau mereu
    Lătrând la stâna lor câinii,
    Plecau să se bată cu tătarii
    Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
    Şi cu turcii.

    În timpul care le rămânea liber
    Între două primejdii,
    Aceşti oameni făceau din fluierele lor
    Jgheaburi

    Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
    De curgeau doinele la vale
    Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
    Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
    Şi ai altor ţări româneşti.

    Au mai existat şi nişte codri adânci
    Şi un tânăr care vorbea cu ei,
    Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

    Acest tânăr cu ochi mari,
    Cât istoria noastră,
    Trecea bătut de gânduri
    Din cartea cirilică în cartea vieţii,
    Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
    Care îi ieşeau mereu fără soţ.

    Au mai existat şi nişte tei,
    Şi cei doi îndrăgostiţi
    Care ştiau să le troienească toată floarea
    Într-un sărut.

    Şi nişte păsări ori nişte nouri
    Care tot colindau pe deasupra lor
    Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
    Şi pentru că toate acestea
    Trebuiau să poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus Eminescu.”

    de Marin Sorescu

    Stiu ca v-a placut … n-are cum sa nu va placa … :).
    Sorescu ca si Eminescu, este genial!

  27. Si, daca tot am vorbit despre Eminescu si Sorescu sa aducem aminte si folclorul popular, acest folclor popular al Romaniei:
    La lumina orbitoare,
    A unui felinar stins
    Un poet citea`n picioare
    Dar era pe burta`ntins ..

  28. si te-ai gandit mult? …

  29. da … honestly?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: