Loc de dat cu poezia. Newdada, sa te vedem. 🙂
Like this:
Like Loading...
Related
This entry was posted on December 11, 2008 at 1:21 pm and is filed under Auto, General with tags cenaclu, prostii. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
December 11, 2008 at 5:48 pm
Poezie … poezie
As scrie,
dar n-am hartie
si nici pix
la palarie,
iti place,
neica Ilie? 🙂
December 11, 2008 at 9:21 pm
Recomand “Poezia homoerotica Mario” scrisa de mine aici:
Super instalator
Pixel zburator
Printesa norilor
Lumina Zorilor
Tururup!
Alergi dupa bani
Banuti auriti
Pe ritm de 8 biti
Ding!
Unde-ai s-ajungi
Cum sa-l infrunti
Dinozaur azul
De sine fudul
Turup!
– Moarte testoasa!
– Nu plange nevasta…
– Intoarce-te-acasa,
Ciuperca-i pe masa
Piuuuu…!
Sange italian,
Sange de roman,
Nu poti inota
Prapastia rea
Tururup!
Lumea colorata
Salopeta patata
Alegoria moarte-nunta.
Apleaca-te.
Miiuu….
December 12, 2008 at 12:11 am
Mie-mi plac poeziile patriotice:
Avem o tara-nfloritoare,
Avem si canal la mare,
Un` se plimba cu barcuta,
Dom` Basescu si Lenuta
December 12, 2008 at 1:53 am
Poezie, poezie,
….a mea e de hartie,
Dac-ar fi de ciocolata,
Ai manca-o tu pe toata!
December 12, 2008 at 2:09 am
@newdada: cine-i neica Ilie?
@Buciuman: am editat putin, de dragul esteticului.
@Le Roi: hehe, chiar credeati ca o sa vorbesc singur? Treceti pe randul urmator
@Shpionu: uitasem despre asta! 10!
December 12, 2008 at 3:21 pm
Poezia mea de 10 la germana:
Es war ein Krocodil,
Er kommt zu mir tiptil-tiptil.
December 14, 2008 at 4:17 pm
Salutare, Bed. Am sosit. Aduc acuÈ™ica È™i un poem…
December 14, 2008 at 4:19 pm
Aphrodisia
nu mai zâmbi, sticluţa mea,
încă nu s-a înserat –
norii nu se târăsc pe străzile pustii
urmele paÅŸilor mei nu te-au desenat
frumos frumos sărutându-mă nu ai murit
n-ai înviat –
nu mai zâmbi, sticluţa mea, nu mai zâmbi!
December 14, 2008 at 4:20 pm
Sper să fie suficient de haioasă pt cenaclul tău 🙂
December 15, 2008 at 12:19 am
@andi: Pe asta parca am inteles-o, spre deosebire de cealalta. 🙂
December 15, 2008 at 1:01 am
tu 🙂
December 15, 2008 at 1:07 am
Eu ce? Sau “tu” e o poezie cu un singur cuvant?
December 15, 2008 at 9:33 am
tu esti … neica Ilie 🙂 !
December 15, 2008 at 1:13 pm
Le Roi! Asta-i pentru Cenaclu, d-aia 🙂
Cealaltă-i pentru sufletul meu…
December 15, 2008 at 1:14 pm
newdada
dada new îi zâmbește frumos lui neica Ilie?? 😉 🙂
December 15, 2008 at 2:49 pm
Sa vina Adrian! Paunescu. Multumesc.
December 15, 2008 at 5:08 pm
Draga Andi,
Nu fi sanki,
Newdada … din cate stiu eu,
este vesela mereu … 🙂
December 15, 2008 at 5:18 pm
Faceti epigrame,
Fara inspiratie din crame?
December 15, 2008 at 5:49 pm
daca esti matale mai inspirat … asteptam sa vedem …
December 16, 2008 at 12:17 am
Si daca tot l-ai chemat pe Paunescu, uite ca vine:
Indragostit de Bucuresti
Nu ştiu de ce, pe cât m-afund în viaţă
mă simt atras de fleacuri omeneşti,
şi-mi place-n anotimpul de vacanşă
să-ntârzii, să rămân în Bucureşti.
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
şi-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit şi-mi e deodata drag.
Pe piatra lui am tot bătut cadenşa
şi-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în cautarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
ÅŸi au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viaţă
şi am născut şi-am îngropat idei.
La Bucureşti, copilăria toată,
visam s-ajung să pot şi eu vedea
celebrii câini ce au covrigi în coadă
şi să-ntâlnesc şi eu pe mama mea.
Eu vara aÅŸ iubi-o pe orbeÅŸte,
dar simt că toamna-i anotimpul meu,
când frunze şi lumini pe bulevarde
mai dau halou părerilor de rău.
Când pe terase se mai bea o bere
şi oamenii romanţe triste vor,
şi-n curţi se face vin din must de struguri
şi toţi bucureştenii au umor.
L-am părăsit destul, ca azi să-l caut
şi să-l găsesc întodeauna treaz,
nu este el cel mai frumos din lume,
dar cel mai drag ne e în orice caz.
Mă pregătesc să fug din nou în ţară
şi să ciştig aripi dumnezeieşti,
să pot gusta melancolia toamnei
în fiecare colţ de Bucureştï.
(Versuri “Adrian Paunescu – Indragostit de Bucuresti)
December 16, 2008 at 12:19 am
Una proletara n-ai? 😉 “Prea iubitului conducator”? Merge cu timpurile…
December 16, 2008 at 1:54 pm
Trei culori … imnul Romaniei de pe vremea lui Ceausescu:
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Åži un falnic viitor.
RoÅŸu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Åži-albastru-al nostru cer.
Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.
Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.
( Ciprian Porumbescu)
December 21, 2008 at 12:56 pm
nimic nou?
nicio poezie proletara?
December 22, 2008 at 12:36 pm
Nope. Aparent Cenaclul a suferit soarta fratelui mai mare care nici nu stie ca are un frate mai mic, respectiv Cenaclul Flacara. 🙂
December 22, 2008 at 2:10 pm
he, he, he … pana la C. Flacara e cale lunga … 🙂 :
“La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.”
(M. Eminescu, “La Steaua”)
December 27, 2008 at 9:39 pm
frunza verde de cenaclu
strugurele tau e acru!
vulpe este ofilita
ca e via stafidita
January 3, 2009 at 4:09 pm
LA MULTI ANI!
January 15, 2009 at 2:18 pm
Si daca tot e 15 ianuarie, atunci, sa ne amintim de Eminescu! Cum? Cu ajutorul lui Marin Sorescu, bineinteles:
“Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Åži, mai ales, au existat niÅŸte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani ÅŸi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ¬-
“MioriÅ£a” ÅŸi “Luceafărul” ÅŸi “Scrisoarea III”.
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Åži cu avarii ÅŸi cu hunii ÅŸi cu leÅŸii
Åži cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat ÅŸi niÅŸte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.”
de Marin Sorescu
Stiu ca v-a placut … n-are cum sa nu va placa … :).
Sorescu ca si Eminescu, este genial!
January 15, 2009 at 2:50 pm
Si, daca tot am vorbit despre Eminescu si Sorescu sa aducem aminte si folclorul popular, acest folclor popular al Romaniei:
La lumina orbitoare,
A unui felinar stins
Un poet citea`n picioare
Dar era pe burta`ntins ..
January 16, 2009 at 10:08 am
si te-ai gandit mult? …
January 16, 2009 at 2:29 pm
Honestly? 🙂
January 16, 2009 at 3:02 pm
da … honestly?
January 16, 2009 at 3:06 pm
Ei bine… nu chiar. 😉