Archive for the Books Category

Radu Beligan – Note de insomniac

Posted in Books with tags , on February 11, 2009 by Le Roi

Am primit textul de mai jos pe mail, nu am citit cartea, nu pot verifica autenticitatea, dar pare cel putin interesant, deci:

Motto pentru un volum de memorii: Nu vorbi niciodata despre tine. Scrie!

In ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales dupa ce am jucat rolul vagabondului din “Omul care a vazut moartea”.
Faceam deseori vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Odata, la Constanta, ne-am oprit in fata unei vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips, trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: “OVIZI, 6 lei bucata”.
Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o acest plural stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul facuse o analogie: GUVID – GUVIZI, OVID – OVIZI…
Eftimiu, care nascuse in Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani, nici o boaba romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul multor etimologii neasteptate. De pilda, imi spunea el, cuvantul sandulie, cu care oltenii numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul “descente du lit”. Cine si-ar fi inchipuit ca atat de neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse d’ail (adica spuma de usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva, dupa Eftimiu, de la sintagma nemteasca “mit stock”, adica “cu baston”, ceea ce inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana ne vine si cuvantul smecher. Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a avea gust, a fi bun la gust. Omul care facea operatia era un smecher, adica un specialist pe care nu-l puteai pacali cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ istet, imposibil de tras pe sfoara.
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte a caror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben. Dictionarul ne spune ca patachina e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata ca tot patachina se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine? In Bucuresti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis in Romania un “santan” pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care circulau seara pe bulevard in fata “institutiei”, ca sa atraga clientela. Acestea erau “fetele lui Patac”, adica patachinele…
In ce priveste cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata in toate limbile cu cuvinte care indica forma ei (in franceza haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro, limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta denumire, afara de aceea populara de “tilindru”. Explicatia este simpla: cel ce a introdus in Bucuresti prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru picioare. Si cand e taiat se cheama beef.
Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal.
Porcului i se pune pig cand e viu si porc cand e mort.
Oaia este sheep cand traieste, si, cand moare, devine mutton.
De ce? Fiindca in Anglia, incepand cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi: veau: veal; porc: porc; mouton: mutton; boeuf: beef!
Interesant, nu?

DaVinci reloaded

Posted in Books, Religie, Say what? with tags , , on November 14, 2008 by Le Roi
roy_doliner_michelangelo

The culprit

A Wall Street Journal article tells us about a new book about the mysteries of the Renaissance.

Never mind the Da Vinci Code — what about Michelangelo’s secret messages? On the 500th anniversary of the artist’s first climb up the ladder in 1508 to paint the Sistine Chapel ceiling, a new book claims he embedded subversive messages in his spectacular frescoes — not only Jewish, Kabbalistic and pagan symbols but also insults directed at Pope Julius II, who commissioned the work, and references to his own sexuality.

What gave him the idea?

When Mr. Doliner visited the chapel after its restoration was completed in 1999, he discovered through a pair of binoculars that two characters on the ceiling were the Hebrew letters aleph and ayin rather than the Greek alpha and omega, a symbol for Christ, that they previously appeared to be while obscured by centuries of grime.

Apparently it all comes down to unity between Christianism and Judaism…

Mr. Doliner says his book is neither fiction nor an attack on the Catholic Church, but rather an attempt to reveal the universal connections between Christianity and Judaism.

and love.

Mr. Doliner believes that Michelangelo, whose unconventional education at the court of Lorenzo de Medici included the study of Judaic and Kabbalistic texts, meant the 1,100-square-meter ceiling of the chapel as a mystical message of universal love — a bridge of understanding between the two faiths

Oh yeah, it’s coming to Romania as well. Rejoice!

(via Yahoo!)